White Knight Chronicles - Impresii

     Azi am avut ocazia să testez White Knight Chronicles International Edition, joc care va fi lansat în exclusivitate pentru PlayStation 3 pe 26 februarie. În rândurile ce vor urma vă voi împărtăşi impresiile mele despre acest Japanese Role Playing Game creat de japonezii de la Level-5.
   
     După instalarea jocului pe PlayStation 3, am ales New Game şi am început aventura. În primul rând am creat un personaj. Jocul beneficiază de un character creation system foarte bun, am avut multe opţiuni cu ajutorul cărora am reuşit să creez un personaj pe placul meu. L-am botezat NemmO, ce sa fac şi eu, şi am început povestea. Prinţesa Cisna a avut o copilărie foarte trisă în ciuda sângelui ei albastru. Când avea 8 ani, un eveniment macabru a marcat-o pentru totdeauna, din acea zi ea a ales să nu mai rostească niciun cuvânt.

Au trecut 10 ani de la această întâmplare nefericită şi prinţesa a ajuns la vârsta la care urmează să fie prezentată poporului. Cu această ocazie, regele organizează un bal, unde sunt invitaţi mulţi oaspeţi. Aceste lucruri sunt prezentate prin intermediul mai multor filmuleţe. De acum, în poveste intră şi Leonard, un băiat care se ocupă de vinuri şi care tocmai a primit ordin să aducă nişte butoaie cu vin la palat, pentru petrecerea cea mare. Nu intrăm direct în pielea lui Leonard, şeful acestuia făcând introducerile: jucăm rolul unui “new guy” şi, ciudat, observ că personajul meu nu vorbeşte deşi când l-am creat ştiu sigur că i-am ales un timbru vocal. NemmO has joined the party, bun. Ne sunt prezentate comenzile: X interacţionarea cu mediul înconjurător, L2-R2 zoom in, zoom out, stick-ul dreapa manevrează camera, stick-ul stânga mişcarea personajului, aţi înteles ideea – o schemă de control standard. Acum mă plimb prin oraş şi vorbesc cu lumea; vorbesc este mult spus, eu intru în vorbă şi ei raspund, totul prin titrări, fără voce, o chestie care nu-mi place.

     Aşa, ne plimbâm printr-un oraş destul de drăguţ, nu este grafică de ultima geneţie dar arată bine şi culorile sunt plăcute. Oh look, a venit şi un circ, cu animale foarte ciudate, bineînţeles. După ce ajungem la poarta oraşului şi vedem circul sosind, suntem informaţi că am deblocat un nou ţinut şi anume Balastor Plain. Acum trebuie să mergem până în satul Parma să luam butoaiele cu vin. Leonard m-a avertizat că sunt monştri prin împrejurimi. Am învăţat să-mi customizez skill-urile de bătălie, să vedem când voi avea ocazia să le şi testez. Am fost atacat de nişte creaturi care păreau inofensive iniţial, dar se pare că m-am înşelat. Călătorim spre Parma luptându-ne cu aceste animăluţe şi învăţând noi magii. Combat-ul este standard, turn by turn, una eu, una inamicul, existând un cerc care se umple, iar când e plin, vine rândul meu să lovesc sau să folosesc magie, nice. Toate abilităţile se pot plasa pe bara de jos, în tab-uri diferite, pentru o cât mai uşoară utilizare. Am găsit un save point, era indicat şi pe hartă. În satul Parma, suntem întâmpinaţi de o domnişoară care ne spune că butoaiele cu vin sunt gata pentru a fi transportate. Oops, nu avem ‘’şofer’’. Trebuie să-l căutăm, altfel, creatura care trage căruţa cu vin (ceva între rinocer şi elefant) nu se va mişca din loc. Raus! Raus!… Nop, nu răspunde. Toată lumea din sat este de acord cu faptul că cel mai probabil doarme pe undeva. Ha! L-am găsit, nice kid, este un băieţel cu urechi de iepure, foarte funny. Yulie, domnişoara de mai devreme, has joined the party and off we go. Când să ajungem înapoi la palat suntem atacaţi de un Troll, se pare că i-a mirosit a vin, amuzant. L-am rezolvat pe domnu Troll şi am livrat vinul. Acum, că tot este petrecerea în toi, ar fi indicat să aruncăm şi noi o privire. Here comes trouble, oraşul este atacat de cavaleri şi de un monstru imens, I mean huuuge. Regele o sfârşeşte rău, dar prinţesa este salvată de Leonard. Yaay.

     Nu ne rămâne decât să coborâm în subteranul palatului, împreună cu Cisna şi Leonard. Încercăm să o ducem cât mai departe de pericol. După câteva lupte cu arcaşi şi cavaleri, ajungem în sala comorilor, unde se află şi armura Cavalerului Alb. Monstrul îmens, despre care am vorbit mai sus, reuşeşte să ne găsească şi Leonard nu are de ales şi încearcă armura magică. Suntem supuşi unui test, îl trecem cu brio şi puterea Cavalerului Alb este a noastră. Lupta cu monstrul este grea şi durează destul, dar ieşim învingători. Din păcate, între timp, prinţesă este răpită de o organizaţie numită The Magi. Aşadar Leonard, NemmO, Yulie şi un călător singuratic vor încerca să o salveze pe Cisna din mâinile Magi-lor. Deşi jocul abia aici începe cu adevărat, eu voi încheia şi vă voi lasă pe voi să descoperiţi în continuare ceea ce are de oferit jocul celor de la Level-5.

     Sper că v-aţi făcut o idee despre ce este vorba în White Knight Chronicles. Imediat ce voi termina de redactat acest scurt articol, mă voi întoarce la joc, de care am fost plăcut surprins. Am dori să mulţumim celor de la Sony Computer Entertainment Europe pentru că au oferit acest titlu spre testare. See you soon.

     Acest articol a fost postat initial de mine pe theGameCAST.net la data de 25 februarie 2010