marți, 2 aprilie 2013

Review: BioShock Infinite



      BioShock Infinite este acel joc venit pentru a salva industria de FPS-uri care de ani de zile nu a mai adus nimic nou și este pentru mine cel mai bun joc din ultimii ani. Spun acest lucru nefiind, până acum, un fan al acestei francize.

      Jocul începe cu un schimb de replici care-mi va rămâne în cap pentru foarte mult timp:
Elizabeth: "Booker, are you afraid of God?" Booker: "No, but I'm afraid of you"
Elizabeth: "Booker, ție ți-e frică de Dumnezeu?" Booker: "Nu, dar îmi este frică de tine"
      Din acel moment am zis: ok, cred ca o să-mi placă acest joc, are un început promițător. Trebuie să spun că am încercat BioShock Infinite după ce am văzut câteva review-uri și după ce niște amici mi l-au recomandat sus și tare ca fiind ceva fantastic. Recunosc, am fost sceptic, dar au avut dreptate... și încă ce dreptate...


     Povestea jocului este foarte simplă, la început, dar ne va duce într-o călătorie pe care nu o vom uita niciodată. Noi suntem Booker DeWitt, un fost detectiv privat, și avem o datorie foarte mare, la oameni pe care nu este indicat să-i supărăm. Singura soluție care ne-a fost oferită pentru a scăpa de datorie este să călătorim până la Columbia - Orașul din Cer - pentru a găsi o fată numită Elizabeth și după aceea să o aducem acestor oameni. Simplu, nu? "Bring in the girl, wipe away the debt"  Nu e chiar atât de ușor pe cum pare.

      După o scurtă călătorie... ajungem în Columbia, care este cu adevărat un oraș în cer și care pentru unii este Raiul pe pamânt. Din acest punct am început să mă minunez de câtă atenție a fost pusă în crearea acestui joc. De cât de viu pare orașul. Oamenii discută între ei și sunt extrem de primitori. Fluturi și pasări zboară peste tot, floricele colorate aduc și mai multă culoare unui loc în care se vorbește despre credință în Dumnezeu și în Profetul Său. Columbia este orașul în care aș vrea să stau, asta dacă evenimentele care urmează să se întâmple la scurtă vreme după sosirea mea nu m-ar face să reconsider această opțiune. Mie scenele de la început mi-au părut foarte amuzante, dar nu intru mai mult in detalii...


    Columbia are o istorie foarte bine pusă la punct, caractere cu personalități cât se poate de credibile și fiecare loc în care ajungem are ceva nou, special. Am jucat ore bune, cred ca peste 15, și nu m-am plictisit deloc, astă pentru că totul se schimbă constant și povestea este atât de bună, încât vrei sa o termini pentru a o înțelege, dar nu vrei să se termine pentru că este foarte interesantă.  După cum este la modă în jocuri, cărți și filme, trebuie să existe o răsturnare de situații, pe care o aștepți tot jocul, dar când se întâmpla în BioShock Infinite s-ar putea să rămâi cu gura căscată.

      Pe partea de gameplay jocul seamănă destul de mult cu primul BioShock, avem diferite arme: pistoale, puști, arme automate și chiar lansatoare de grenade și rachete, care se pot upgrada în timp și dac[ avem suficienți bani. Vigorile sunt niște puteri speciale pe care le găsim pe parcursul jocului după ce consumăm conținutul unor sticluțe cu băuturi magice. După cum am spus și mai sus, Columbia este un oraș foarte frumos construit, cu o atenție la detalii aproape de neegalat și faptul că putem călători peste tot folosind Skyline-ul este absolut genial. Skyline-ul este o rețea de transport în comun, un fel de metrou aerian, dar cu gondole. Booker poate folosi aceste linii pentru a traversa dintr-o zona în alta, pentru a ataca inamici din aer sau pur si simplu pentru a se distra. De ce este distractiv? Pentru că semtimentul pe care l-am avut este acela că mă aflu într-un carusel.  Superb...


      Elizabeth - Jocul este un FPS normal până ajungem la Elizabeth, după aceea lucrurile se schimbă complet. Ea este o fată specială, cu puteri magice, puteri care o vor face indispensabilă pentru noi pe toată durata jocului. Sunt câteva porțiuni, foarte scurte, în care rămânem fără ea și trebuie să spun că în acele momente m-am simțit foarte neajutorat. Irrational Games au reușit să creeze o legătură foarte strânsă între jucător si Elizabeth, cum rar mi-a fost dat să văd într-un joc.  Ea caută pentru noi mancare, sticluțe cu săruri, muniție pentru arme și poate să creeze niște rupturi în timp și spațiu pentru a aduce turete, armament, medkit-uri sau structuri după care să ne ascundem de inamici. Exact cand crezi că esți pe moarte, te strigă și-ți aruncă ceva care să te revigoreze, iar în cazul în care mori, are abilitatea de a te învia. Încerc să nu fac spoil nimanui, o să vedeți despre ce vorbesc dacă veți încerca acest joc. Merită!


       Vigorile au și ele un rol foarte important. Murder of Crows de exemplu aruncă asupra inamicului un stol de corbi care pe lângă faptul că-i distrag atenția, provoacă și damage. Possession ne ajută să transformâm un inamic, în prieten și acesta să lupte de partea noastră, pentru o scurtă perioadă de timp. Return to Sender crează un câmp magnetic în care se adună toate gloanțele inamicilor, pe care dupa le putem trimite inapoi pentru a-l înfrânge. Nu voi mai spune despre celalte vigori, tocmai din motivul menționat mai sus. Ideea este că putem aborda jocul în moduri diferite și cu strategii combinate.

      Încă un lucru care mi-a plăcut foarte tare este faptul că nu avem personaje cu nume deasupra capului, sau busolă care să ne arate unde să merge sau obiective inscripționate pe pereți. În cazul în care nu știm unde trebuie să ajungem, este suficientă o simplă apăsare de buton și o săgeată apare pe jos, temporar, și indică direcția în care trebuie să mergem. 


      Zachary Comstock este Profetul și în același timp este tatăl lui Elizabeth. El a creat Columbia și este personajul negativ din joc, urmărind să-l oprescă pe Booker cu orice preț și, la început, tot orașul îl va ajuta în această misiune. Columbia este un loc unde numai oamenii albi au drepturi, iar cei nergi sunt sclavi, un oraș unde cuvâtul Profetului este literă de lege. Am observat câ în BioShock Infinite predomină teme rasiale și cele spirituale.

      Nu trebuie să mă gândesc prea tare ce notă merită acest joc. Este foarte simplu când am de scris despre un titlu atât de bun. Poveste merită 11, eu citesc foarte multe cărți în timpul liber și iubesc un mister bun, dar îi putem oferi doar 10 pentru că aceasta este nota maximă. Prezentarea este de 10: deși BioShock Infinite folosește Unreal Engine 3, un motor care își arată vârsta și limitările, jocul arată foarte bine și atenția la detalii merită cea mai mare notă, iar la sunet, conversațiile, muzică, înregistrările pe care le găsim prin tot jocul și performanțele de Oscar oferite de actori ne ajută să intrăm și mai mult în acest univers. Gameplay 10: ar trebui să reiasă acest lucru din ce am scris mai sus. Rejucabilitatea este mare, pentru mine, deaorece sunt convins că mai sunt lucruri pe care nu le-am găsit în prima trecere prin joc și sincer, îmi place să mă plimb pe Skyline

      În concluzie, avem un joc de nota ZECE și cred ca toate studiourile au ceva de învățat de la cei de la Irrational Games care au făcut un joc perfect. Exact când îmi pierdusem speranta în FPS-uri, am jucat BioShock Infinite și mi-a mai venit inima la loc. Jocuri de calitatea aceasta nu am vazut decât de la studiouri ca Naughty Dog, Quantic Dreams, Rockstar Games și Hideo Kojima, nu, nu exagerez. Infinite ar putea fi jocul anului 2013, dacă nu ar avea ca rivali Grand Theft Auto V, The Last of Us și Beyond: Two Souls.  

NOTA: 10