joi, 1 august 2013

Review - The Last of Us - capodopera unei generatii



      Voi începe acest review prin a spune că The Last of Us este cel mai bun joc apărut în ultimii 10 ani, cea mai reușită experiență de pe PlayStation 3 și cea mai impresionantă capodoperă a celor de la Naughty Dog. Nu spun acest lucru fără să-mi aduc aminte ca până acum o lună jumate credeam că seria Uncharted nu poate fi depășită în acest sfârșit de generație, dar a fost. Naughty Dog s-au intrecut pe ei înșiși.

      Acțiunea din The Last of Us se petrece la 20 de ani după o epidemie în urma căreia majoritatea oamenilor au fost transformați intr-un fel de walking dead, iar cei care nu au fost afectați incearcă să supraviețuiască cu orice preț.  Până aici nimic special, nu? Mulți au abordat acestă viziune a Apocalipsei, dar vă rog sa mă credeți pe cuvânt, nimeni nu a reușit să o facă atât de bine. The Last of Us este un joc aproape perfect care îmbină o poveste demnă de Hollywood cu un gameplay de nota 10. Nu am avut momente în care să mă plictisesc, sau în care să devin neinteresat și după cele 20 de ore de joc, nu am fost dezamăgit, absolut deloc. Cu personaje care sunt foarte reale, cu o societate spulberată în mii de bucați,  cu o lume în care este foarte greu să supravietuiești de pe o zi pe alta, pentru că sunt pericole la fiecare pas, jocul te ține într-o tensiune permanentă de la început, până când lași controller-ul din mână la sfârșitul aventurii...

      Povestea îi urmărește pe Joel și Ellie care încearcă să traverseze ținuturile devastate ale Statelor Unite. Joel este un supraviețuitor al epidemiei, care a trecut prin multe experiențe dramatice și care face orice este necesar pentru a rămâne în viață. Ellie este o adolescență de 14 ani, care nu știe cum era lumea înainte de epidemie, care se minunează de fiecare dată când vede ceva nou. Joel trebuie să o însoțească pe Ellie până într-un loc îndepărtat unde se află un grup de supraviețuitori care încă încearcă să gasească un antidot pentru virusul care a infectat aproape întreaga populație.

      Atmosferă și interacțiunea dintre Joel și Ellie, dar și cu celelalte personaje pe care le întalnim, sentimentul de pericol iminent și acordurile muzicale care pe alocuri sunt de-a dreptul bântuitoare, ne fac să intrăm cu capul înainte în această lume și să nu mai ieșim până nu am dus aventura la bun sfrârșit. Relația dintre cei doi devine din ce în ce mai strânsă și de fiecare dată când unul din ei este în pericol, simți nevoia, mai mult decât în alte jocuri, să faci tot ce este posibil pentru a-l salva.



      Din punct de vedere al gameplay-ului, The Last of Us mi-a oferit cea mai satisfăcătoare experiență de joc pe care am avut-o, după cum spuneam și mai sus, în ultimii 10 ani. Jucând cu Joel trebuie să calculezi fiecare glonț, fiecare medkit și fiecare lucru pe care-l aduni din zonele pe care le exporezi. Cu o mecanică ingenioasă prin care poți asambla arme din cuie, scânduri, bucăți de țeavă, sticle și multe altele, mereu trebuie să te gândesți de ce ai nevoie mai mult, de o armă dură, de un molotov sau de o bomba cu fum care să-ți acopere retragerea. În majoritatea situațiilor poți alege cum să abordezi problema. Poți să te furișezi și să încerci să treci printr-o zonă fără să fii observat, sau să omori toți inamicii în liniște, sau poate vrei să îi impuști, să le dai foc și să-i ataci cu o bucată de scândură plină cu multe cuie. Libertatea pe care o ai joacă un rol foarte important și după finalizarea poveștii te poți intoarce pentru a încerca altă strategie.  Trebuie să ai rabdare, să te gândești bine cum parcurgi fiecare etapă, să cauți cu atenție medicamente și alte resurse, si se pot gași și un număr mare de collectables. Benzi desenate, scrisori, notițe, medalioane, harți și multe altele. 

      Inamicii sunt de două feluri, oameni și Infected, iar cei infectați se împart în Clickeri și Runneri. Oamenii fac parte din mai multe tabere, dar toți luptă cam la fel. Comunică între ei la fiecare atac, au grija să nu fie râniți și încearcă să te păcălească în anumite situații. Inamicii infectați de virus sunt vii, dar nu au capacitatea de a raționa, singurul loc scop este să ne omoare și ne vor ataca la fiecare colț. Runnerii ne pot vedea dar nu aud, deci trebuie să avem grijă să nu intrăm în câmpul lor vizual, sunt mai ușor de omorât cu arme de foc sau prin luptă corp la corp. Clickerii nu vad și din acest motiv auzul lor s-a dezvoltat foarte mult, sunt absolut înfricosători și dacă reusesc să ''pună mâna pe tine" e game over. Aceștia pot fi neutralizați numai cu arme extrem de puternice sau printr-un atac silențios cu un shiv aka șiș. Dacă luptele cu oameni se desfăsoară într-un mod cunoscut pentru jucător, cele cu infected sunt diferite și este nevoie de o perioadă de acomodare până prinzi ceva curaj, deși nu pot spune că am fost vreodată relaxat, așteptându-ma să fiu mereu atac și de fiecare dată când auzeam sunetele scoase de infected primeam o doză de teamă. 

     Din punct de vedere grafic, The Last of Us arată încredibil de bine. În desfășurarea aventurii vei vizita multe locuri. Unele sumbre li deprimante și pe alocuri înfricosătoare, altele pline de lumină și verdeată unde natura și-a făcut de cap în acești 20 de ani. Dacă plouă apar picaturi pe ecran, dacă ninge se asează fulgi de zăpadă, dacă atacăm pe cineva cu un topor..... ați înteles voi ideea.

     Nici de sunet nu am ceva rău de spus.  Muzică este perfetă pentru a crea atmosfera necesară, discușiile dintre Joel și Ellie sunt foarte interesante și te fac să te atașezi emoțional de personaje, atenția la detaliu pusă în fiecare sunet care rezultă dintr-o acțiune pe care o faci este de neegalat. Dacă ești în apă se aude altfel în fucție de cât de adâncă este, dacă lovești pe cineva cu un topor, rangă sau scândură sunt sunete diferite de fiecare dată. Când ești în aer liber se aud păsări și animale, râuri susurand și frunze foșnind sub picior.


      Jocul are și o componentă multiplayer, numită Factions, care este foarte bine gândită. Jucătorul alege o parte pentru care vrea sa lupte, Hunters sau Fireflies, devine leader-ul unui grup și trebuie să adune cât mai multe provizii în fiecare meci și să îndeplinească diferite obiective pentru a ridica numărul membrilor grupului. Dacă la sfârșitul meciurilor nu aveți suficiente provizii sau nu ați indeplinit obiectivul ales, oameni din grup se vor îmbolnăvii, vor muri sau vor avea nevoie de mâncare. Este destul de greu de explicat, trebuie să supraviețuim 12 saptămâni, fiecare meci jucat înseamă o zi, mai trebuie să îmdeplinim acele obiective și sa avem mereu provizii suficiente. Cu cât avem mai mulți oameni în grup, avem nevoie de mai multe provizii. Sunt arme și abilități care se pot debloca pe măsură ce avansăm în nivel. Momentan sunt numai două moduri de joc, Supply Raid, în care echipa ta are un numar limitatat de vieți și trebuie să lucrezi împreună cu restul coechipierilor pentru a caștiga meciul cu cât mai putine pagube, și Survivors în care fiecare jucător are o singură viață pe rundă și trebuie să fie foarte atent dacă nu vrea să privească meciul după bară. Echipa care câștiă 4 runde iese victorioasă. Ambele moduri sunt foarte bine balansate, dar eu prefer Survivors pentru că mă face să fiu mult mai atent. Toate mecanicile din single player se găsesc și aici. Trebuie să aduni alimente, componente pentru a crea arme și bombe. Până nu joci nu îți dai seama cât de bun este multiplayer-ul din acest joc.


      Cu o poveste fenomenală și un multiplayer excelent, The Last of Us este un joc care TREBUIE jucat, este unul din acele titluri care te fac să-ti cumperi un PlayStation 3 și pe care îl joci și rejoci. Este candidatul meu pentru Game of the Year 2013 și cu toate că vom mai aveam câteva jocuri bune anul acesta, cred că eu voi rămâne la această alegere.

      Aștept cu mare interes DLC-urile promise, trei la număr. Unul care va aduce ceva în plus pe partea de poveste și două care vor îmbogații experientă de multiplayer.

      Nota? Mai are rost? Ok, 10, fară doar si poate, 10.

     Ne vedem după ce joc BEYOND: Two Souls și poate după Grand Theft Auto V